Long time, no posting - Paralela ca la BAC - Hindi Medium si Queen of Katwe

După o pauză considerabilă, revin cu o nouă recenzie (atentie! poate conține spoilere ). Motivul pentru care nu am mai scris nu e că nu aș mai fi văzut filme în toată această perioadă, ci că mi-am dedicat timpul altor activități. Vânarea filmelor bune a rămas printre preocupări însă m-am rezumat în a le vedea și comenta în cerc restrâns despre ele.

Revenind la filmele despre care vreau să vă vorbesc, (mersi, Mihai, că mi-ai facilitat accesul la ele 😉), m-am decis să scriu despre ele pentru că ating un subiect de care sunt pasionată: educația/învățarea și implicit accesul la ele. Deci astăzi este mai puțin analiză pe cadre și structură, ci mai mult pe mesaj, emoție, construire a poveștii.

Ce au în comun Hindi Medium și Queen of Katwe? Ambele au regizori indieni, ambele arată niște dificultăți sau lipsuri ale unor sisteme de învățământ (unul din India și unul din Uganda) și pe mine personal m-au atins destul de mult la capitolul lecții de viață - vă las pe voi să vi le descoperiți pe ale voastre.

Hindi Medium este despre ceea ce se întâmplă pe alocuri (asta ca să fiu moderată) și în țara noastră, adică părinți care au reușit să se claseze pe scara socială mai sus decât părinții lor, făcând acum parte dintr-o pătură socială mai înaltă ca și posibilități materiale, însă nu implicit cultural și educațional. Astfel încât, părinții din film își doresc tot ce e mai bun pentru fiica lor, fiind în stare de orice pentru a-i asigura un loc la cea mai bună școală din oraș. Și chiar fac tot posibilul, parcurs ce neapărat trebuie văzut și savurat. Pot să vă spun că sunt multe momente amuzante în film, altele de râsu-plânsu, unele de plâns de-a binelea și altele de "cum nu vedem evidentul". Dacă aveți prejudecăți despre filmele indiene, nu e cazul cu asta. Chiar e un film frumos, de văzut și savurat în toată splendoarea dialogurilor și situațiilor redate.

Queen of Katwe prezintă într-o altă lumină decât a sărăciei și a lipsei de educație o comunitate din Uganda. Filmul are mai multe mesaje subtile, pe lângă cel legat de educație și performanță în șah. E vorba și despre mama care își crește singură copiii, despre tânăra, care în lipsă de posibilități, alege căi greșite, despre implicarea copiilor în muncă pentru a asigura subzistența familiei, despre visele unui tânăr profesionist de a obține un job în domeniul său de studiu și abia apoi despre parcursul unei campioane de șah. E unul dintre puținele filme care nu pun accentul pe sărăcie, pe mizerie, pe corupția din țările africane, ci se concentrează să scoată în evidență inteligența, potențialul, femeia.

Asta nu înseamnă că nu vedem sărăcie, că nu vedem mizerie, doar că tonul e mult mai pozitiv de data aceasta. Aș zice că e un film de Oscar, cred că așa l-aș încadra. Bonus, e o poveste reală iar la sfârșit vedem și adevărații eroi 😊.

De ce paralelă între ele? Pentru că atât India cât și Uganda (sau generic țările din Africa) sunt prea des asociate cu sărăcie, inegalitate, mizerie, corupție. Și avem nevoie de astfel de filme care să ne vândă și părțile frumoase, să vedem potențialul, să vedem dorința și determinarea și să vedem că totul pornește de la educație, de la a face tot posibilul ca lucrurile să se întâmple.

Ca de obicei, până data viitoare vă doresc spor la vizionat și gustat filme!
Ana