Bacalaureat

Această recenzie conține spoilere :)


Am avut ocazia să mă număr printre aceia care au vizionat filmul concomitent cu proiecția sa de la Cannes. Pe lângă emoțiile transmise de unicitatea evenimentului în sine, au fost emoțiile transmise de actorii și regizorul Cristian Mungiu, aflați la Cannes. Cristian Mungiu este un cunoscut al festivalului, fiind deja premiat la Cannes cu "4 luni, 3 săptămâni și 2 zile".

Bacalaureat abordează o temă ce poate fi interpretată din mai multe unghiuri și bineînțeles, nici de data asta nu mă dezic și mă voi opri la aspectul social. Nu este de neglijat nici aspectul moral, nici acela care ilustrează traficul de influență, "favoritismul românesc" de care încă nu am scăpat.

Țin să spun că e un film care m-a ținut cu sufletul la gură de la început la sfârșit, deloc previzibil, dimpotrivă, scenariile pe care mi le-am făcut pe parcurs nu s-au adeverit.
Pe scurt, povestea ar fi cam așa: Eliza, unicul copil al soților Romeo și Magda Aldea, a fost admisă la o facultate în UK, singurul hop care ar mai despărți-o de plecare fiind bacalaureatul, o nimica toată pentru o elevă eminentă ca Eliza. Însă, cu o zi înainte de BAC, fata este agresată și violată pe stradă, în plină zi, fără ca nimeni să intervină. În situația dată, viitorul fetei este în pericol, iar tatăl încearcă prin orice mijloc să aducă situația la stadiul planificat.

Vă spuneam că o să mă axez pe ce știu cel mai bine și anume partea socială. Ce mi-a atras atenția în filmul ăsta e faptul că părinții i-au construit fetei viața așa cum ar fi vrut să fie a lor - sau mai bine zis ce nu au reușit ei să facă i-au pus pe umeri Elizei, pe care au crescut-o și au pregătit-o dintotdeauna pentru această plecare. Ideea de a rămâne în țară rămâne de neconceput pentru doctorul Romeo Aldea care gândește că Eliza nu ar putea ține piept vieții din România, în schimb nu ar avea probleme să se descurce singură într-o țară complet străină. Romeo este tipul părintelui care dorește să își împlinească propriile dorințe prin intermediul copilului său, fără a verifica dacă ceea ce își dorește el corespunde cu ceea ce își dorește copilul. La momentul respectiv mândru că s-a întors după Revoluție în țară să o facă un loc mai bun, a sfârșit acum, la vârsta maturității să regrete acest pas și nu vrea ca fiica sa să se sacrifice pentru a face din România "un loc mai bun" - s-or găsi alții care să rămână să încerce.

Un alt mister rămâne relația de cuplu a părinților, perfect inexistentă dintr-un motiv necunoscut dar pe care l-am simțit plutind în aer, adăugând tensiune scenelor în care sunt doar cei doi soți.

Pentru o persoană căreia îi place să facă lucrurile corect și cu o bună reputație în domeniul în care activează, Romeo Aldea ne șochează prin relația extra-conjugală cu o profesoară, relație care durează de mai bine de un an și pe care ar vrea să o scoată în prim plan după plecare fiicei sale - un alt motiv pentru care nu ar vrea sub niciun motiv ca fata să rămână în țară. Încearcă să convingă pe toată lumea de faptul că plecarea în UK reprezintă salvarea Elizei, când de fapt reprezintă propria salvare.

Demersurile pe care le face pentru a o "ajuta" pe Eliza să treacă examenul maturității contravin principiilor sale, principiilor conform cărora a crescut-o pe Eliza însă scopul scopul scuză mijloacele și trebuie "să luptăm cu armele de aici" să poată pleca dincolo. Toate demersurile ne arată cum influența, amiciția, favorurile la nivel mai mult sau mai puțin înalt pot avea efectele dorite dar și anumite efecte adverse.

Pe parcursul filmului asistăm la dezamăgirile și destrămarea planurilor doctorului Aldea: fata s-ar putea să nu mai plece, intră în vizorul DNA, amanta îl pune să doarmă pe canapea, pierde provizoriu și relația cu fiica sa. Un moment de maximă duritate, care mi-a dat clar de înțeles că toate planurile enunțate sunt ale lui și doar ale lui a fost momentul în care se decidea dacă Eliza va merge sau nu la prima probă de la BAC:"că doar n-o să-și bată joc de atâta muncă doar pentru că s-a întâmplat accidentul ăsta...." - devine total insensibil la trauma fetei și la cât de mult acest "accident" a afectat-o.

Finalul este imprevizibil, fără prea multe explicații dar cu un Aldea și o Eliza zâmbitori.

Așadar, enjoy Bacalaureat, merită! Sper să și câștige!

Până data viitoare - care sper să fie curând, spor la vizionat și gustat filme!

Ana

Comentarii