And the Oscars go to.....

În curând, mai precis pe 22 februarie, o să fie decernarea premiilor Oscar. În general, îmi place să bifez toate filmele nominalizate, e un obicei dobândit în facultate și care mi-a deschis într-un fel apetitul pentru filme. Nominalizările de anul acesta le puteți vedea aici.

Am văzut și în acest an toate filmele nominalizate - cel puțin pe toate cele din secțiunea Best Picture. Nu aș vrea să fiu acuzată că dau spoilere, așa încât o să spun doar câteva cuvinte despre fiecare film în parte. De-a lungul anilor mi-am dat seama ca la Oscar nu sunt neapărat cele mai bune filme posibile, ci pur și simplu cele mai populare, cele care construiesc așteptări în jurul lor.

În ordinea numerelor de pe tricou, primul e Boyhood - un film deosebit prin tehnica prin care este creat - surprinde 12 ani din viața unei familii și filmările s-au făcut tot vreme de 12 ani. Să-mi fie iertată aroganța, însă în afară de faptul că pe copil și pe adolescent îl joacă aceeași persoană în decurs de 30 de minute, pe mine nu m-a impresionat prea mult acest film. Mi-ar fi plăcut să văd mai multă esență sau filosofie sau ceva mai consistent. Nu pot să nu menționez aici un film care prezintă viața unor adolescenți însă abundă de esență, mi-a plăcut foarte, foarte mult - The Perks of Being a Wallflower.

The Imitation Game - mi-a plăcut foarte mult, mai ales că este inspirat din fapte reale. M-a cam ținut pe jar și de asemenea, trebuie să recunosc faptul că îmi place Benedict Cumberbatch, mai ales de când am văzut primele două sezoane din Sherlock - un serial superb, am savurat fiecare minut!

Tot ce pot să spun despre Birdman este că este preferatul meu, că după părerea mea ar trebui să ia Oscarul. E un film despre condiția umană și chiar trebuie văzut și dezbătut. 

The Theory of Everything - este inspirat și el din realitate, din viața fizicianului Stephen Hawking. E un film tare frumos, mi-a plăcut mult și m-a făcut să citesc mai mult despre omul de știință și contribuția sa în domeniul fizicii și nu numai.

The Grand Budapest Hotel este amuzant și satiric, absurd și apetisant, un fel de Caragiale și Eugen Ionescu la un loc. Mi-a plăcut mult, are și o distribuție foarte faină și cadre foarte frumoase. Aș zice că are ceva șanse, mai ales că are multe nominalizări iar frumusețea i-a fost recunoscută și prin alte premii (original screenplay - Premiile Bafta 2015, premiul juriului la Berlin 2014 etc.).



Whiplash m-a cam surprins, în sensul în care nu prea am înțeles de ce e neapărat în această competiție/secțiune. Da, e un film frumos, da, are muzică frumoasă, doar că mi s-a părut că e genul de film pe care să-l vezi în weekend, îți place, te lasă cu o stare bună și poate și cu un playlist fain. Dar, după mine, iese din discuție la categoria Best Picture.

Selma, un film pe care vi-l recomand cu drag, mi-a plăcut foarte, foarte mult. Este impresionant, iar simplul fapt că este inspirat din realitate mi-a dat un fior rece și m-a revoltat. Cred că este foarte actual și acum, în termeni de drepturile omului, abordarea politicienilor, mișcări activiste. Sinceră să fiu, după ce l-am văzut nu mă puteam decide dacă mi-a plăcut sau nu mai mult ca Birdman. Mi-a plăcut doar diferit, nu cred că pot fi comparate în vreun fel.

American Sniper este o poveste pe care o mai cunoaștem, de-a lungul timpului și a războaielor din Iraq, Afganistan, am tot văzut filme care ilustrează drama soldaților, a reîntoarcerii lor acasă, zdruncinarea emoțională și psihologică pe care o trăiesc atât în misiunile lor, cât și la întoarcerea acasă. Mi-a plăcut, însă i-a lipsit acel "ceva". O fi fost tema, o fi fost tehnica - foarte asemănătoare cu The Hurt Locker, ideea e că nu a fost wow.

Cam asta despre filmele de la Oscar, mă așteaptă documentarele în curând.

Deci, spor la vizionat și gustat filme!
Ana